Ne aflăm în cadrul liturgic al sărbătorii Sfinților români, pe care Biserica îi cinstește în a doua duminică după Rusalii. Ne închinăm astăzi cu evlavie celor care s-au sfințit de-a lungul veacurilor pe teritoriul patriei noastre pentru a fi locuitori ai patriei cerești, locul definitiv al oricărui creștin autentic. În acest mod Biserica întărește chemarea la sfințenie adresată fiilor săi cu o duminică în urmă, oferindu-ne azi modele de sfințenie mult mai apropiate de noi. Dorim să evidențiem prin articolul de față, pe de o parte faptul că se mai află printre noi astfel de modele, iar, pe de altă parte faptul că, în ciuda dinamicii societății în care trăim spre secularizare, tinerii sunt în continuare preocupați să întâlnească și să se hrănească cu astfel de pilde vii, refuzând duhul comercial și desacralizant al lumii. O profesoară de limba română, enoriașă și apropiată bisericii noastre, a reușit să trezească în sufletele elevilor săi preocuparea pentru martirii temnițelor comuniste și scrierile lor sub forma unui curs opțional intitulat Literatura închisorilor. Pe lângă cursul propriu-zis i-a dus de multe ori să întâlnească supraviețuitori ai persecuțiilor comuniste împotriva credinței și Bisericii. Una dintre aceste personalități este și „doamna temnițelor românești”, scriitoarea Aspazia Oțel-Petrescu. Întâlnirea cu ea i-a marcat pe elevii Școlii Waldorf din Iași, încât au devenit foarte preocupați de cunoașterea și experimentarea valorilor credinței noastre strămoșești. Totodată, și în parohie preocuparea pentru acest subiect s-a transpus în organizarea de-a lungul anilor 2010 și 2011 a unor seri duhovnicești având ca temă martirii din temnițele regimului comunist.
De curând, cu ocazia Simpozionului Regional Interdisciplinar Credință, adevăr, creație în închisorile comuniste desfășurat la București, elevii doamnei profesoare Olimpia Popescu au trimis lucrări și referate despre martirii temnițelor comuniste și despre pildele lor de biruință asupra suferinței prin credință. Redăm mai jos relatarea doamnei profesoare despre eveniment.
Să ne cunoaștem trecutul pentru a ne proiecta viitorul
La Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti” din București s-a desfășurat pe 27 aprilie 2013 Simpozionul Regional Interdisciplinar Credință, adevăr, creație în închisorile comuniste.
De la Iași a participat doamna profesoară de limba română Olimpia Popescu, coordonatoare și reprezentantă a grupului de elevi de la Liceul Teoretic Waldorf, autori de lucrări științifice selectate în simpozion. Astfel, Liceul Teoretic Waldorf Iași a fost prezent prin următoarele lucrări: Elevi și studenți în temnițele comuniste de Andrada Chiriță (clasa a X-a), Canalul Dunăre-Marea Neagră – Canalul morții de Darius Chira (clasa a X-a), Povestea familiei mele deportate de Veronica Guranda (clasa a XI-a), Femei în temnițele comuniste de Katerina Matei (clasa a XI-a) și Poezia lui Andrei Ciurunga de Teona Țîmpău (clasa a XI-a). Lucrările au fost incluse pe CD-ul realizat de organizatorii simpozionului. De asemeni, Mihai Arseniuc (clasa a XI-a) a realizat afișul Expoziției Costumul popular românesc, o tradiție care nu trebuie dată uitării, realizată, cu sprijinul Muzeului Național al Țăranului Român, în cadrul manifestării.
Cel mai emoționant moment al evenimentului a fost întâlnirea cu supraviețuitori ai închisorilor comuniste, unii dintre ei arestați la 16 ani. Printre ei fiica filosofului Mircea Vulcănescu (mort la Închisoarea Aiud), Măriuca Vulcănescu; fiica lui Toma Arnăuțoiu, liderul unei importante grupări de rezistență, „Haiducii Muscelului” din Munții Făgăraș (executat la Închisoarea Jilava), Ioana Raluca Voicu Arnăuțoiu; poetul Demostene Andronescu; prozatorul Marcel Petrișor și alții. Ei au povestit în fața elevilor și a celorlalți participanți despre aspecte ale regimului de detenție, despre ce i-a ajutat să reziste în condițiile inumane, au vorbit despre solidaritate, credință, libertate. Invitații au răspuns și la întrebările adresate de public.
O tăcere desăvârșită a cuprins sala atunci când s-a citit mesajul scris special pentru această întâlnire de către „doamna temnițelor românești”, scriitoarea Aspazia Oțel-Petrescu, foarte apreciată și respectată pentru atitudinea demnă, ireproșabilă, avută în cei 14 ani de detenție politică. Cuvintele ei au mișcat audiența. Iată doar un fragment: „Ne arăta părintele Arsenie Boca cum pribegim mulți ani în viață, fără să ne lămurim rostul nostru în lume. Unii pribegesc toată viața fără țintă, fără a-și afla locul și rostul. Alții, deși îl caută toată viața, nu-l găsesc sau nu sunt conștienți că l-au găsit. Dumnezeu a ascuns în viața fiecărui om un rost pe care acesta trebuie să-l desfășoare, o chemare, un destin la care trebuie să răspundă cu toți talanții cu care a fost înzestrat. Noi, generația 1948, am fost chemați să ne opunem, fiecare cu darul său, ateismului care sufoca patria noastră, nația noastră română și ortodoxă.” (Menționez că, la cei 89 de ani, doamna nu se mai poate deplasa dincolo de spațiul primitor al locuinței sale din Roman, dar desfășoară o foarte bogată activitate spirituală, scriind cărți, articole, studii. Am avut onoarea, la București, să o reprezint, citindu-i mesajul, preluat personal din mâinile domniei-sale.)
Cred că asemenea evenimente, în măsura în care ne și implicăm într-un fel sau altul, ne îmbogățesc nespus. Ele ne fac nu doar să ne cunoaștem mai bine trecutul istoric apropiat, ci să ne reconsiderăm chiar propriile existențe, raportându-le la adevăratele valori pe care le regăsim din plin în viețile acestor martiri ai neamului nostru.
Profesor Olimpia Popescu
