Fundaţia umanitară Omenia a venit în parohia noastră în anul 2005, odată cu începerea construcţiei clădirii în care îşi desfăşoară astăzi activitatea. Cunoscându-l pe domnul Florin Strugaru, preşedintele fundaţiei, şi familiarizându-ne unul cu altul, m-am bucurat să aflu că ideea înfiinţării acestui aşezământ a pornit de la mănăstirea Hadâmbu, domnul Florin fiind fiu duhovnicesc al părintelui stareţ Nicodim Gheorghiţă. Am înţeles lucrarea lui Dumnezeu şi a Maicii Sale: şi mănăstirea Hadâmbu şi parohia noastră au acelaşi hram (Acoperământul Maicii Domnului) şi se află sub ocrotirea Maicii Domnului. Apoi, după ce în anul 2007 şi-a început activitatea în clădirea actuală şi după ce i-am cunoscut pe primii tineri veniţi în centrul Omenia, mi-am dat seama de purtarea de grijă iubitoare a Maicii Domnului faţă de aceşti copii crescuţi fără părinţi. Unde ar putea să fie ocrotiţi şi vegheaţi aceşti tineri mai bine decât sub acoperământul şi dragostea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu? Maica şi bucuria tuturor celor necăjiţi, cum este numită în una din rugăciunile închinate ei, i-a adus la sine pe cei care au fost abandonaţi la naştere de mama biologică, pentru a le oferi prin intermediul celor care o cinstesc afecţiunea şi susţinerea ce le-a lipsit în vremea copilăriei.
Din nefericire rar ai ocazia să întâlneşti astăzi oameni care să poarte în inimi dragoste jertfelnică pentru aproapele, oameni care să pună mai presus de propriul viitor viitorul altora. Astfel de oameni se ostenesc în cadrul centrului Omenia, începând de la simplii angajaţi până la preşedintele fundaţiei. Ai nevoie de multă dragoste ca să poţi asculta, alina şi susţine tineri care în cea mai importantă perioadă a vieţii lor au fost marginalizaţi, privaţi de iubire şi, chiar, traumatizaţi. De aceea, bucuria mea ca preot şi păstor al unei comunităţi a fost mare văzând că fiii Bisericii poartă în inimi iubire sfântă şi roditoare de fapte ale milostivirii. În cadrul aşezământului s-au angajat şi lucrează enoriaşi ai parohiei noastre, având diferite îndeletniciri, de la brutari şi vânzători, până la ingineri sau psihologi, astfel că, în cei 6 ani de când au venit în parohie, membrii fundaţiei au devenit şi membri sau mădulare ale familiei mai mari a Bisericii.
Cel mai important aspect în activitatea fundaţiei, dar şi în colaborarea ei cu Biserica, este integrarea tinerilor mai întâi în colectiv, iar apoi în societate. Ei vin din diverse centre de plasament, unde au crescut şi au avut parte de tot felul de lipsuri şi suferinţe, unde au simţit cel mai acut lipsa iubirii părinteşti, unde au fost dezamăgiţi de colegi sau de personalul deservent, iar după ce au împlinit vârsta de 18 ani au fost lăsaţi în stradă. Unii şi-au cunoscut părinţii care, însă, fie nu au vrut să-i recunoască, fie nu au vrut să-i primească înapoi în sânul familiei, şi atunci au fost nevoiţi să se întoarcă în singurătatea în care au crescut. Astfel de tineri au ajuns în centrul Omenia, purtând fiecare în suflet amintirile unui trecut dureros. Şi noi, şi ostenitorii centrului încercăm să-i ajutăm să scape de neîncrederea şi frica de oameni care ar putea să-i rănească din nou. Credinţa în Hristos Cel Răstignit şi Înviat pentru mântuirea fiecărui suflet îi întăreşte şi îi motivează. Dragostea Domnului „Care şterge toată lacrima de pe faţa tuturor”, cum cântăm la slujba Paraclisului Maicii Domnului, pe care ei o văd în inimile şi faptele membrilor fundaţiei şi ai Bisericii, le dă nădejde şi le alină rănile lipsei de afectivitate din copilărie.
Proiectul domnului Florin de a-i învăţa o meserie şi de a le asigura un viitor, astfel ca fiecare tânăr să aibă o familie şi o casă a sa la plecarea din centru, este o năzuinţă firească, doar duhul lumii în care trăim, ce încurajează egoismul şi individualismul, afirmarea de sine şi ignoranţa faţă de cel ce suferă, este nefiresc. De aceea ne bucurăm că aceşti tineri crescuţi fără afectivitatea familiei biologice au găsit, prin grija lui Dumnezeu, un loc unde să simtă căldura iubirii părinteşti. Atât Fundaţia Omenia, cât şi Biserica, sunt pentru ei Familia pe care nu au avut-o.
