Sărbătoarea Sfântului Acoperământ

Cuvinte duhovnicești Octombrie 1, 2015

Acoperământul Maicii Domnului” este sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului în care este cinstită în mod deosebit Maica Domnului, lunile august şi septembrie. Anul bisericesc este diferit de anul civil, el începând la 1 septembrie şi încheindu-se la 31 august. De aceea, sărbătorile cele mai importante ale începutului şi sfârşitului de an bisericesc sunt închinate Maicii Domnului, pentru că ea este „începutul mântuirii oamenilor”, cum se spune în troparul săbătorii Naşterii Maicii Domnului, dar este şi mijlocitoare înaintea Dreptului Judecător pentru sufletele noastre, cum se arată în icoana Deisis sau icoana Judecăţii, transpusă în plan liturgic prin sărbătorile lunii august (Schimbarea la faţă a Domnului, Adormirea Maicii Domnului şi Tăiereea capului Sfântului Ioan Botezătorul). Aceste două luni închinate cinstirii Maicii Domnului prin post, rugăciune şi înălţătoare cântări bisericeşti, se încheie cu sărbătoarea „Acoperământului Maicii Domnului” de la 1 octombrie.
 

Acoperământul Maicii Domnului” este sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului în care este cinstită în mod deosebit Maica Domnului, lunile august şi septembrie. Anul bisericesc este diferit de anul civil, el începând la 1 septembrie şi încheindu-se la 31 august. De aceea, sărbătorile cele mai importante ale începutului şi sfârşitului de an bisericesc sunt închinate Maicii Domnului, pentru că ea este „începutul mântuirii oamenilor”, cum se spune în troparul săbătorii Naşterii Maicii Domnului, dar este şi mijlocitoare înaintea Dreptului Judecător pentru sufletele noastre, cum se arată în icoana Deisis sau icoana Judecăţii, transpusă în plan liturgic prin sărbătorile lunii august (Schimbarea la faţă a Domnului, Adormirea Maicii Domnului şi Tăiereea capului Sfântului Ioan Botezătorul). Aceste două luni închinate cinstirii Maicii Domnului prin post, rugăciune şi înălţătoare cântări bisericeşti, se încheie cu sărbătoarea „Acoperământului Maicii Domnului” de la 1 octombrie. Ea îşi are originea în descoperirea pe care Sfânta Fecioară a făcut-o credincioşilor despre modul în care se roagă pentru ei şi îi ocroteşte. Astfel, în secolul al IX-lea, în timpul împăratului bizantin Leon cel Înţelept, Maica Domnului s-a arătat credincioşilor prezenţi la o slujbă de priveghere în timpul nopţii de sâmbătă spre duminică, 1 octombrie, anul 911, în biserica din cartierul Vlaherne al Constantinopolului. Spre finalul slujbei, în jurul orei 4 dimineaţa, clerul şi credincioşii aflaţi în biserică au văzut-o pe Maica Domnului stând în văzduh,  rugându-se pentru ei şi acoperindu-i cu Acoperământul ei, aşa cum este reprezentată până astăzi în iconografia ortodoxă. Această arătare a mijlocirii Maicii Domnului pentru cei credincioşi a fost de atunci cinstită în fiecare an la data de 1 octombrie. De aici învăţăm că Maica Domnului ocroteşte şi se roagă pentru toţi cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi că este prezentă acolo unde creştinii o cinstesc, aşa cum a fost de faţă la privegherea de toată noaptea a clerului şi credincioşilor bisericii din Vlaherne. Osteneala acestora a fost răsplătită cu vrednicia de a o vedea pe Născătoarea de Dumnezeu rugându-se pentru ei, iar ostenelile noastre duhovniceşti sunt răsplătite cu împlinirea rugăciunilor şi a nevoilor noastre cotidiene. De aceea Biserica a aşezat sărbătoarea „Acoperământului Maicii Domnului” după celelalte două sărbători din lunile august şi septembrie, pentru ca Maica Domnului să caute cu milostivire spre jertfa credincioşilor transpusă în fapta postirii timp de două săptămâni în luna august, dinaintea sărbătorii Adormirii ei, şi spre osteneala cinstirii Naşterii ei din luna septembrie. Văzînd jertfa noastră, Maica Domnului ne răsplăteşte cu ocrotirea sub Sfântului ei Omofor sau Acoperământ, ferindu-ne de tot răul, cum cerem în acatistul Acoperământului.

Hramul bisericii, „Acoperământul Maicii Domnului”, este una dintre cele mai frumoase sărbători închinate Fecioarei Maria, pentru că ea descoperă tuturor creştinilor modul în care Maica Domnului ajută prin rugăciune neîncetată către Mântuitorul Hristos pe toţi cei care o cinstesc şi îi cer sprijinul. De aceea credem că prin hramul pe care biserica îl poartă am primit tot ajutorul în aceşti ani de la înfiinţarea parohiei, simţind permanent lucrarea, ajutorul şi ocrotirea Maicii Domnului în tot ceea ce facem.

Parohia Ezăreni a fost înfiinţată prin Decizia mitropolitană nr. 407 din 17 iunie 2002, prin care toate filiile din Arhiepiscopia Iaşilor au devenit parohii. Parohia a devenit funcţională din punct de vedere administrativ-bisericesc odată cu numirea preotului paroh Iordăchescu Mihai-Andi prin Decizia mitropolitană nr.59 din 29 ianuarie 2003. Cele două hramuri ale parohiei, cel principal - „Acoperământul Maicii Domnului”(1 octombrie) şi cel secundar – „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”(2 iulie), au fost alese de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în luna februarie a anului 2003. Prima slujbă oficiată în nou-înfiinţata parohie a fost săvârşită la 27 aprilie 2003, în noaptea de Înviere, spaţiul liturgic fiind amenajat într-un cort militar, fiind urmată de slujbele specifice Săptămânii Luminate. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, de la începutul lunii mai 2003 au debutat lucrările de construcţie a actualei biserici în formă de navă, lucrări încheiate în luna noiembrie a aceluiaşi an, când, de ziua Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, am început şi săvârşirea sfintelor slijbe în biserică. În perioada decembrie 2003–mai 2004 biserica a fost pictată, iar din momentul finalizării picturii şi până în anul 2008 a fost înzestrată cu toate cele necesare desfăşurării cultului şi au fost încheiate lucrările de finisare exterioară, de organizare a curţii bisericii şi de împrejmuire cu gard. La 20 septembrie 2008 biserica a fost sfinţită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de către un sobor de preoţi şi diaconi. Înfiinţarea parohiei, ridicarea, înzestrarea şi sfinţirea bisericii reprezintă pentru noi lucrarea Maicii Domnului, care le-a săvârşit prin mijlocirea credincioşilor darnici, evlavioşi şi harnici. Este mărturia purtării de grijă a lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Sale Maici, pentru mântuirea sufletelor credincioşilor. Este însăşi arătarea şi încredinţarea ocrotirii Maicii Domnului faţă de comunitate prin intermediul Bisericii. Biserica este pentru zona noastră centrul vieţii comunitare, locul în care oamenii s-au cunoscut şi s-au împrietenit, locul în care îşi sfinţesc sufletul şi îşi înnoiesc viaţa, pentru a face faţă valurilor învolburate ale vremurilor. Astfel, dacă până la sfinţire biserica a fost darul comunităţii, al oamenilor pentru Dumnezeu, după sfinţire ea a devenit darul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului pentru ei, pentru că prin Biserică ni se împărtăşeşte harul sfinţitor şi înnoitor al vieţii noastre. În acest sens fiecare zi de hram, ca şi cea de anul acesta, este pentru noi un prinos al recunoştinţei faţă de Maica Sfântă.